Iată câţiva paşi care te vor ajuta să îl descoperi pe Dumnezeu şi să fii mântuit:

Isaia 55:6 ,,Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape.”

1) Recunoaşte că eşti păcătos şi că eşti pierdut fără jertfa mântuitoarea a Domnului Isus Cristos. „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” Romani 3: 23

2) Cere-ţi iertare de toate păcatele tale şi primeşte-L pe Domnul Isus ca Domn în inima ta. „Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.” Fapte 3: 19

3) Primeşte iertarea Lui şi crede că El te consideră neprihănit. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” 1 Ioan 1: 9
„Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihaniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru.” 1 Corinteni 6:11  

4) Acum, că eşti mântuit, caută o biserică cu principii biblice căreia să te alături pentru a creşte spiritual.

Bine ai venit în familia lui Dumnezeu!  

Dacă aceast blog te-a ajutat să te apropii de Dumnezeu, trimite te rog un email aici(biserica@radiosos.org) şi mă voi ruga pentru tine.

Corbii lui Ilie

M-am întors la Domnul Isus la vârsta de 15 ani, fiind primul creştin din familia mea. Nu am avut rude creştine din partea mamei şi nici din partea tatălui. La cinsprezece ani l-am cunoscut pe Domnul şi de atunci îl urmez cum pot şi cum ştiu eu mai bine. Îl laud pe Dumezeu că acum tatăl şi mama mea sunt creştini. L-am luat încă de la început pe Dumnezeu în serios, ştiind că este Tatăl meu am avut mari aşteptări de la El. Când citeam despre minuni în Biblie, mă gândeam că aşa ceva mi se poate întâmpla şi mie. Adesea mă rugam ca Dumnezeu să facă minuni şi în viaţa mea. Încă mai mă rog. Aveam un sentiment ciudat, parcă ştiam de undeva că Domnul are un plan măreţ pentru viaţa mea. Faptul că m-am născut într-o familie săracă a contribuit la îmbogăţirea vieţii mele de credinţă. Nevoile de tot felul mă puneau pe genunchi, şi de multe ori am experimentat minuni. Îmi aduc aminte că în una din zile s-a întâmplat ca şi alte dăţi să nu avem absolut nimic de mâncare. Noua mea viaţă de credinţă m-a ajutat să fiu încrezător fără a fi îngrijorat de lucrul acesta. Însă cei doi fraţi ai mei au început să găsească soluţii, ca de exemplu, s-o trimită pe mama să se împrumute de bani în vecini. În momentul acela m-a străfulgerat un gând. Ce-ar fi să-L pun pe Domnul la încercare de faţă cu fraţii mei, să-i cer o minune pe care ei s-o experimenteze şi astfel să se întoarcă la Domnul. M-am dus la ei şi le-am spus că dacă ne rugăm Domnul poate face o munune şi că ei, în felul acesta, pot vedea că Dumnezeu există. Am îngenunchiat toţi şi ne-am rugat ca Dumnezeu să se îngrijească de noi, astfel încât să avem ce mânca. Nici nu ne-am ridicat bine de la rugăciune, şi cineva a sunat la uşă. M-am dus repede să răspund şi am văzut la uşă un vecin care venea foarte rar la noi. Ţinea în mână o pungă de ouă şi o alta de mălai. 
I-am mulţumit, am închis uşa, şi îmi amintesc că eram încă bulversat de viteza de răspuns la rugăciunea noastră. Erau câte două ouă de fiecare. Mi-am amintit atunci, că nu i-am cerut Domnului şi pâine. I-am cerut numai ceva de mâncare, dar El care le ştie pe toate a ştiut că avem nevoie şi de mălai pentru mămăligă. Fraţii mei au rămas foarte uimiţi de răspunsul promt la rugăciune. Era prea mult să fie doar o simplă coincidenţă! Atunci, îmi amintesc că au promis că vor veni la Biserică să-L caute pe Dumnezeu. Nu este o minune fabuloasă, însă pentru mine a însemnat foarte mult. Am descoperit că Dumnezeu este cu adevărat Unul căruia îi pasă de nevoile noastre. Am observat cât de promt poate fi Dumnezeu în ascultarea rugăciunilor. Problema este că de foarte multe ori nu primim ceva de la El, din cauza faptului că nu cerem, sau din lipsa credinţei. Atunci când cerem o minune, să fim absolut convinşi că El are o infinitate de modalităţi de a răspunde la problema noastră care, poate după raţiunea omenească, este fără soluţie.  

Îngerii protectori

„Frica de oameni este o cursă”. Am copilărit în Ploieşti într-unul din cartierele renumite pentru vagabonzii lui. Fiecare zonă a cartierului avea o gaşcă, una mai periculoasă decât alta. Ani de zile am fost plin de spaimă, din cauza scandalurilor, furturilor şi bătăilor. Nimic nu era mai important pentru noi decât să ne ştim în siguranţă sau să să ştim că nimeni nu ne va lua banii din buzunar. Am fost fugărit, tâlhărit, înjurat şi chiar uşor bătut de „băieţii de cartier”, care nu aveau altă trabă decât să se joace pe bani. Când nu mai erau bani „ciupeau” banii de buzunar de la copiii lipsiţi de apărare care treceau prin zonă. Metoda era simplă: „Îmi dai bă’ banii din buzunar, sau îi iau eu şi-ţi dau şi bătaie!” De fugit, nu era o soluţie, aşa că trebuia să renunţi la bani în speranţa că scapi nebătut. Aşadar, am copilărit ştiind ce înseamnă viaţa în cartier. După ce m-am întors la Domnul, adolescent fiind, am experimentat de câteva ori avantajul de a fi „protejatul’ Tatălui. Am să va istorisesc experienţa care m-a eliberat de frica de oameni. Într-o seară înainte de noaptea învierii, unul din prietenii creştini, a venit să mă invite în oraş pentru, spunea el, a vesti Evanghelia celor ce merg la înviere. Deşi nu aveam chef, tocmai ieşisem din baie, mi-am spus că nu pot refuza „chemarea în lucrare”. Atunci, cu puţină naivitate, credeam că putem face aşa ceva. Ne-am dus în oraş şi pe drum am constatat că erau neobişnuit de mulţi vagabonzi pe străzi „dornici” să vină la învierea Domnului. Îmi amintesc, că prietenul meu a remarcat că mergem „ca prin filtru” din cauza faptului că nu se putea trece fără a ne intersecta cu una dintre multele găşti de pe stradă. Am spus atunci, uitându-mă la cer,că Cel ce a făcut mulţimea de stele va fi cu noi ca să ne apere de un eventual atac. Nici n-aveam idee că era o pregătire a ceea ce urma să se întâmple. După ce am ieşit din Catedrala oraşului, mergând spre casă, una dintre găşti s-a îndreptat spre noi. Am observat cu unul din gaşcă îşi bandaja fularul pe mână, pregătindu-se pentru bătaie. Imediat am realizat că vor scandal. Probabil că noi eram „prada” perfectă: prea liniştiţi pentru a riposta. Gaşca de bătăuşi a trimis pe unul care a începu să spună că eu i-aş fi furat unuia dintre ei şapca. Era limpede că acesta era pretextul de a ne bate, aşa că explicaţiile noastre nu au avut nici un efect. După ce s-a dat primul pumn, toţi ceilalţi din grupul nostru au reuşit să fugă, iar eu fiind într-un colţ de clădire, am fost înconjurat de bătăuşii care au trecut la „treabă”. Am avut timp doar să strig, Doamne Isuse ajută-mă Tu! Au urmat picioare în burtă, în faţă, în spate. Peste tot. Aproximativ 8 inşi loveau în mine din toate părţile. Nu ştiu cum, dar Dumnezeu îmi dăduse o pace supranaturală şi aşteptam să văd cum va lucra Dumnezeu. Când ei loveau nu simţeam absolut nimic. Deodată, toate loviturile le auzeam înfundate ca şi cum aş fi fost într-un submarin etanş, sau înconjurat de multe perne. Atunci, am gândit că m-au bătut atât de rău încât sunt amorţit. După ce au obosit, au plecat. M-am dus acasă fiind pe deoparte supărat din cauza faptului că am fost bătut, şi totodată bucuros că n-am simţit nimic. Îmi spuneam că voi ajunge acasă şi mă voi uita în oglindă să văd câte vânătăi am. Abia în faţa oglinzii am înţeles că Domnul a făcut un miracol: Îngerii Lui m-au înconjurat şi m-au protejat de bătaia care putea să mă trimită direct la spital. Nu aveam nici măcar o zgârietură. Mai uimiţi au fost prietenii mei care erau aproape convinşi că voi ajunge la spital. Ei fuseseră, de departe, martorii acelei bătai.  
Am ştiut că tocmai trăisem poate, cea mai mare minune din viaţa mea „ Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, si-i scapă din primejdie.”
Această experienţă m-a convins că Domnul nu vrea să mai am frică de oameni. Atunci am fost eliberat. Biblia spune „Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.”